Prin peregrinarile mele de cruciat al ratiunii prin blogosfera am reusit sa identific speciile de salahori pe tarlaua scrisului despre “Apocalipsa”. Nu o sa dau exemple, mi-e prea lene. Sa incepem asadar:
1) “Dogmaticul” – esentialmente crestin, preocupat atat inutilitatea muncii savantilor “fara Dumnezeu”, cat si de incultura necititorilor de Biblie care asteapta Apocalipsa inainte de A Doua Venire. Pentru el e esentiala intrebarea: “La ce ne foloseste aceasta descoperire?”. WTF??? Atat de orbi ati ajuns? De fapt, aici se pot da 2 raspunsuri.
Unul este: “Pentru energie, maica, ce credeai? Ca mai exista prosti care sa finanteze asemenea magaoaie doar ca sa se joace unii cu bile de ping-pong subdimensionate, ai?”.
Al doilea a fost exprimat de mine pe un alt blog, si-l voi reproduce aici: “Poate ca de mult timp a amutit constiinta lucrului facut de dragul cunoasterii. In gandire nu exista revolutii, toate sunt etape care se leaga in evolutia spiritului. Faptul ca majoritea prefera sa-si traiasca viata intr-o relativa banalitate nu justifica ideea ca proiecte ca LHC ar fi inutile. Normal, unii n-au nevoie de el. Dar umanitatea in esenta ei este reprezentata de acei indivizi cu constiinta cunoasterii. Dumnezeu nu este impotriva cunoasterii, singur El stabileste limitele acesteia. El nu pedepseste oamenii pentru ca au indraznit sa descopere ceva ce tulbura mintile amortite ale turmei. Scopul fiintarii umane e sa descopere ce este ceea ce este, iar Dumnezeu nu ascunde adevarul de om. Ceea ce e mai presus de cunoastere nu poate fi descoperit, pur si simplu. Dar ceea ce poate fi cunoscut este in mod necesar facut de Dumnezeu pentru a fi cunoscut. Dupa cum scria cineva pe un alt blog, Dumnezeu are totul sub control si se rade de toti prostii cu ideile lor aberante. De fapt un punct ce diferentiaza gandirea teista de cea atee este acela ca ateul este mai predispus sa creada ca universul se va sfarsi la un moment arbitrar.” Intr-adevar, cam asta e stilul meu de scris zis “academic”.
Cat despre ideea “oamenilor de stiinta fara Dumnezeu”, deasemenea partial adevarata, am vorbit in acest comment: “In general oamenii de stiinta nu neaga adevarurile crestinismului, ci FAC ABSTRACTIE de ele. Si in esenta procedeaza bine, atata vreme cat disting intre cele de care ne putem dispensa si cele de care nu ne putem dispensa, acestea fiind adevaratele principii (pe care eu nu cred ca teologia a ajuns sa le exprime la maximum de claritate). Stiinta nu izbeste in Dumnezeu, ci in natura, adica in creatie. Aceste idei privitoare la valabilitatea etica a experimentelor stiintifice pe care le exprimi tu pe blog pot avea consecinte mult mai spectaculoase teoretic decat apelul la dogma crestina, care nu poate fi decat finalul aventurii stiintei, nu inceputul ei. So no need to worry brothers, Lord still watches over us.”
Despre specii de manifestare a ignorantei radicale, in alt post.
