Da, Apocalipsa e in continuare sursa de ganduri la kilogram pe blogul meu. Ca un ganditor haotic care se respecta, ce vreau sa scriu acum este doar ce n-am uitat la doua minute dupa ce m-am prins de genialitatea cugetarii:). Si doar mi-am promis ca o sa-mi iau reportofon (sa vedeti voi atunci filosofie sistematica baietasi).

Anul 1000, eclipsele, LHC, anul 2012…..ce au acestea in comun? Sunt declansatoare de isterii colective, impinse de la spate de profetii incredibile, care sfideaza ratiunea molateca a plebei. Fanatismul preapocaliptic, aceasta sete de salvare pe ultima suta de metri, defineste atitudinea fintei umane in fata sfarsitului. Disolutia constiintei individului face sa se manifeste temerile ancestrale ale umanitatii care, credem noi, au un adanc fundament in instinctualitatea umanitatii, acolo unde ratiunea le-a exilat. Traind in orizontul temerii de moarte, fiinta umana se raporteaza continuu la problema sfarsitului, iar aceasta situare transcende individualul si defineste fiinta. In fond, toate abordarile etice, religioase, ocult-mistice au ca scop definirea acestei atitudini intr-un mod cat mai lipsit de contradictii. Atunci cand un sistem este acceptat prin act de credinta, se pune problema in ce fel motivatia este implicata in actul alegerii. Abordarea acestei probleme este esential pragmatica, insa merita sa fie consemnat ca in general religiile clasice implica un grad mai mare de motivatie decat abordarile nereligioase. Concluzia: de modul cum omul trateaza poblema eschatologica este direct responsabila religia.

Prin urmare: ce poate fi mai usor de manipulat decat un om care crede ca “da Lord” a incredintat adevaruri divine unor amarasteni care profita de increderea cu care sunt priviti pentru a ridica masele. Nicio dogma nu poate sa bata prostia umana, increderea orbeasca si refuzul ratiunii. Desi Bibila explica clar subiectul in defavoarea fanilor “Apocalipsei la minut”, profetii zdrentarosi (si, mai nou, cei cu pixu si laptopu de prin media) vor fi mereu priviti cu o incredere ce depaseste posibilitatea noastra de intelegere. Ca urmare, o vom numi prostie.

EDIT: Articolul asta e asa de prost scris incat va avea parte curand de amendamente.